Aspecte de securitate internă europeană

Edificarea unei Europe a cetățenilor, fundamentată pe principiile de liberă circulație a persoanelor și pe suprimarea frontierelor interioare, aduce în lumina rampei problema securității europene, care devine puțin câte puțin una dintre provocările cele mai ambițioase ale procesului de construcție europeană. Dacă putem admite ușor că ideea de securitate decurge din principiul libertăției circulației, atunci problema adoptării măsurilor concrete este mult mai delicată.

Pe de o parte, obiectivul securității europene a fost dificil să devină unanim între statele membre ale Uniunii Europene și au fost necesare negocierile Tratatului de la Amsterdam  pentru ca o asemenea finalitate să poată fi înscrisă într-un text. Pe de altă parte, definirea elementelor constitutive ale politicii de securitate la nivel european „aduce atingere directă suveranității Statelor și exercițiului prerogativelor lor de putere publică”[1]. Prin urmare, securitatea europeană este considerată a fi spiritul problemelor protecției drepturilor omului și a celor legate de o coexistență pașnică atât la nivel european, cât și la nivel global.

Așadar, securitatea internă rămâne a fi o prioritate a agendei politice.  În acest sens, cele 28 de state membre ale UE vin să-și stabilească prioritățile lor în materie de securitate internă. Aici ținem să menționăm și concluziile Consiliului European[2] care au fost adoptate în această privință, în timp ce cele trei președenții (președinția italiană din iulie-decembrie 2014, președinția actuală letonă și viitoarea președinție luxemburgheză a Consiliului UE) au adoptat programul lor de lucru.

În cele ce urmează vom analiza doar anumite aspecte din conceptul de securitate internă europeană.

Spațiul Schengen și gestionarea integrată a frontierelor externe

Spațiul Schengen, care permite unui număr mai mare de 400 milioane de cetățeni să călătorească fără a trebui să se mai supună controalelor la frontierele interne și creșterea acestui număr de persoane care călătoresc în UE, impun ca frontierele externe comune ale UE să fie gestionate eficient pentru a asigura un nivel ridicat de protecție. Uniunea trebuie să mobilizeze toate instrumentele de care dispune pentru a sprijini statele membre în sarcina lor.

În acest scop:

• gestionarea integrată a frontierelor externe ar trebui să fie modernizată într-un mod eficient din punct de vedere al costurilor cu scopul de a asigura un management rațional al frontierelor (de exemplu: supravegherea electronică a frontierelor externe europenee;
• Agenția FRONTEX[3] ar trebui să consolideze asistența sa operațională. Aici avem în vedere, încheierea de acorduri de cooperare tehnică operațională cu țările terțe în ceea ce privește controlul de frontieră și lupta împotriva imigrației ilegale.
• În cadrul dezvoltării de lungă durată a FRONTEX, ar trebui să exploreze posibilitatea instituirii unui sistem european de pază a frontierelor.

Cooperare polițienească

Este extrem de important ca cetățenilor europeni să le fie asigurat un veritabil spațiu de securitate prin intermediul unei cooperări polițienești la nivel operațional și prin măsurile pentru prevenirea și combaterea criminalității organizate grave, inclusiv traficul de ființe umane și traficul de imigranți și de asemenea împotriva corupției. În paralel, o politică europeană eficientă în lupta împotriva terorismului este necesară, în care toate părțile interesate să colaboreze îndeaproape, integrând aspectele interne și externe ale luptei împotriva terorismului.

În lupta sa împotriva criminalității și terorismului, UE ar trebui să mobilizeze toate instrumentele de cooperare polițienească și judiciară pentru a sprijini autoritățile naționale, Europol-ul și Eurojust-ul[4] jucând un rol înalt de coordonare, inclusiv:

• Revizuirea și punerea în aplicare, până la jumătatea anului 2015, a strategiei de securitate internă;
• Ameliorarea schimburilor de informații transfrontaliere, inclusiv în ceea ce privește cazierele judiciare;
• Continuarea lucrărilor privind stabilirea unei abordări globale a securității cibernetice și lupta împotriva criminalității informatice;
• prevenirea radicalizării și a extremismului.

Ciclul de politici a UE va continua să servească drept bază pentru coordonarea cooperării operaționale în ceea ce privește noile priorități stabilite în concluziile Consiliului din 06 iunie 2013. O atenție deosebită va fi acordată în lupta împotriva infiltrării rețelelor criminale în economia legală, inclusiv în domeniul achizițiilor publice, spălării banilor și corupției, precum și cu privire la alte amenințări emergente identificate de către Europol.

Posibilitatea de a raționaliza normele Schengen în materie de urmărire penală și observația transfrontalieră va fi studiată cu scopul de a facilita activitatea ofițerilor de poliție care operează în zonele de frontieră.

Lucrările efectuate vor acoperi, de asemenea, schimbul de informații cu și între agențiile UE. Eforturile vor continua să îmbunătățească schimbul de informații pentru combaterea criminalității organizate grave și a terorismului, inclusiv prin o mai bună utilizare a SIS II, crearea unui sistem PNR la nivelul UE și reflecții asupra condițiilor de acces de aplicare a legii la Eurodac și asupra bazelor de date privind gestionarea frontierelor.

În plus, eforturile se vor concentra pe finalizarea noului temei juridic al Europolului. În ceea ce privește CEPOL[5], o nouă bază juridică va fi revizuită de îndată ce o propunere va fi prezentată de către Comisie în acest scop.

Acest lucru are drept scop de a stabili o bază adecvată pentru cooperarea operațională, precum și pentru formarea agenților de aplicare a legii, în special în ceea ce privește programul european de formare a agenților de aplicare a legii.

Securitatea cibernetică

Reflectând desfășurarea Forumului Internațional privind criminalitatea informatică și în legătură cu Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politică de securitate, Comisia Europeană a emis o strategie de securitate cibernetică și o propunere de directivă în ceea ce privește securitatea rețelelor și a informațiilor.

Strategia de securitate cibernetică "un spațiu cibernetic deschis, sigur și securizat" explică viziunea de ansamblu a Uniunii Europene cu privire la cele mai bune metode pentru a preveni perturbările și atacurile ce vizează spațiul virtual și pentru a se opune acestora. Acesta își propune să promoveze valorile europene ale libertății și democrației și să se asigure că economia digitală se poate dezvolta în condiții de siguranță. Măsuri specifice sunt planificate pentru a crește rezistența sistemelor informatice, pentru a reduce criminalitatea informatică și pentru a consolida politica internațională a UE în materie de securitate cibernetică și de apărare cibernetică.

Viziunea UE în domeniul securității cibernetice se articulează în jurul a cinci priorități:

• obținerea unei rezistențe cibernetice
• reducerea semnificativă a criminalității informatice
• dezvoltarea unei politici și unor mijloace de apărare cibernetică corelate cu politica de securitate și apărare comună (PSAC)
• dezvoltarea resurselor industriale și tehnologice în domeniul securității cibernetice
• stabilirea unei politici internaționale a Uniunii Europene coerente în materie de spațiu cibernetic și promovare a valorilor fundamentale ale UE.

Cooperarea vamală

Al șaptelea plan de acțiune pentru punerea în aplicare a strategiei de cooperare vamală viitoare vor acorda o atenție deosebită coordonării cu ciclul de politici UE privind criminalitatea gravă și organizată. În acest context, coordonarea operațiunilor polițienești comune și a forțelor vamale va continua, de asemenea, și cooperarea multidisciplinară va fi obiectul unei atenții speciale.

În concluzie, trebuie să evidențiem că totalitatea acestor dificultăți cu care se confruntă spațiul european ne demonstrează o dată în plus că procesul de construcție a unei Europe a securității pentru fiecare cetățean nu s-a finalizat încă. Viitorul se află în raport direct cu evoluția sistemului normativ european care depinde la rândul său de voința politică a Uniunii Europene. Cu atât mai mult că după ce UE a revoluționat sistemul tradițional de reglementare a societăților naționale, Europa trebuie să își demonstreze capacitatea de a veni cu un nou model juridic de securitate la baza căruia nu ar fi doar Statul sau atributele sale clasice cum sunt teritoriul, frontierele și suveranitatea.

Contextul actual ne situează la etapa de identificare a autorităților care s-ar face responsabile de definirea și punerea în practică a politicii de securitate. Mai mult decât atât, consider că această lipsă de claritate în ceea ce privește sistemul de securitate este un element prejudiciabil pentru o democrație stabilă.

Prezentat în cadrul „SESIUNII NAŢIONALE DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE STUDENŢEŞTI, 
EDIŢIA A XIX-A, ETAPA A I-A”,

Atelierul „Drept Internațional și Drept al Relațiilor economice externe”,

13.03.2015

---

[1] Jacqueline Montain-Domenach, „L’Europe de la sécurité intérieure ‘’ , editions Montchrestien, 1999

[2] CONSEIL EUROPÉEN, Bruxelles, le 27 juin 2014 (OR. en)

[3] Le règlement de l'Agence européenne pour la gestion de la coopération opérationnelle aux frontières extérieures des États membres de l'Union Européenne, (CE) n^o 2007/2004 du Conseil du 26 octobre 2004

[4] Deciziei Consiliului 2002/187/JAI

[5] Colegiul European de Poliție, Decizia 2005/681/JAI a Consiliului din 20 septembrie 2005 https://www.cepol.europa.eu/ro