Nimic altceva

Mi-au furat-o...

Mi- au atacat sistemul de securitate

de la periferia encefalului.

Mi-au îngropat cenuşa

în nebulozitatea gândului.

Mi-e frică,...lumeeee!

Pelicula rulează aceeaşi istorie

dându-şi măştile în scrânciob,

aceiaşi oameni râvnind

o băltoacă de apă stătută,

atât de mizeră,

încât nici nu te poţi

îneca în golul ei.

Oameni biciuindu-şi protagonistul

sugrumat de toga unui

suflet neprihănit de lama grotescului,

suflet purtând mirul iubirii

în temniţele inconştinetului,

suflet îngenuncheat de greutatea crucii.

Să adorm? Să-mi înclei pleoapele?

Dar unde?

Oriunde cantităţi enorme

de acid

şi lumea asta care bâzâie

atât de exuberant la ureche.

De-aş găsi o unghie de pămînt,

o cochilie unde să-mi

coagulez simţurile,

nesimţind,

        surzind,

               ţesându-mi inerţia în nervi;

un mormânt, chiar, adiind a moarte

şi a putreziciune.

Dar ce-mi pasă mie de ei?

(Demonii îşi au paznicii lor)

Eu vreau

să dorm!

Să-mi scutur mocirla

de pe scoarţele motorului meu,

învăţând amintirea.

Eu vreau să dorm, lume!!!

    Să dorm...

Na-ni-na.