Muribund în nisip

Noaptea nisipul clepsidrei naufragiază-n delir:

Pustiul metalic nu-și plouă strigarea-

N refugiul regelui veșnic martir,

Ci-și cerne alene în cosmos ninsoarea.

Și-i curge alene cristale din luna

Cioburi din iriși și stele-l ochesc

Acestui batrân reîntoarceți-i struna

Și iarba, și fiul, și osul trupesc.

Nisipul și-acum ochiu-i de fiară veghează

Zenitu-n pârgol coroana-i îngroapă

Și regele singur destinu-și pictează

Pe solzii de șarpe cu gura tot stearpă.

Acestu-i bătrân arătați-i cărarea

Rupeți-i Egiptul din cuget și Nilul regesc

Căci muribundu-și cere iertarea

Ierbii, și fiului, și osului trupesc.