Mai uniți prin diversitate culturală
Acest început de an ne-a demonstrat, o dată în plus, necesitatea absolută de a face apel la
toleranță și la indulgență. Și acest lucru ne vizează, mai mult ca niciodată,
inclusiv pe noi, cetățenii Republicii Moldova, în contextul în care din punct
de vedere etnic suntem un stat multinațional. Potrivit Biroului Național de
Statistică „componenţa naţională a populaţiei Republicii Moldova
înregistrată la recensământul din 2004 relevă faptul că moldovenii, populaţia
majoritară, constituie 75,8% din totalul populaţiei, marcând o creştere cu 5,9%
faţă de 1989. Alături de moldoveni, în ţara noastră convieţuiesc ucraineni,
reprezentând 8,4%, ruşi cu o pondere de 5,9%, găgăuzi - 4,4%, români – 2,2%,
bulgari -1,9% şi alte naţionalităţi, cu o pondere de 1,0% din numărul total al
populaţiei ţării. Pentru 0,4% din locuitori naţionalitatea nu a fost
înregistrată”.
Iar aici ar trebui să ținem cont și de aprecierea lui Samuel
P.Huntington din lucrarea Ciocnirea
civilizațiilor, care afirmă că politica locală este etnică, iar politica
globală este una civilizațională și în continuare va veni cu previziunea: „În noua lume, conflictele cele
mai vaste, mai extinse și mai periculoase nu se vor produce între clase
sociale, între bogați și săraci sau între alte grupuri definite de criterii
economice, ci între popoare aparținând unor entități culturale diferite”.
De aceea sunt de o importanță deosebită următoarele directive
ce vizează relațiile interetnice:
Pe lângă faptul că statul se obligă să contribuie
la crearea condiţiilor necesare păstrării, dezvoltării
şi exprimării identităţii etnice, culturale,
lingvistice şi religioase a persoanelor aparţinînd minorităţilor
naţionale (conform Legii Nr. 382 din 19.07.2001 cu privire la drepturile
persoanelor aparținând minorităților naționale și la statutul juridic al
organizațiilor lor), statul trebuie să ofere și mecanismele potrivite în acest
sens.
Unul din aceste instrumente este Biroul Relații Interetnice, care are misiunea de a asigura
realizarea prerogativelor constituţionale ale Guvernului prin promovarea şi
implementarea politicii statului în domeniul relaţiilor
interetnice, funcţionării limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova,
susţinerii diasporei moldoveneşti şi este responsabil de asigurarea respectării
legislaţiei în acest domeniu şi exercitarea controlului asupra respectării
legislaţiei cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul
Republicii Moldova.
Un eveniment cultural, în parteneriat
cu Biroul Relații Interetnice și cu Asociația Femeilor Antreprenoare din
Moldova (AFAM), a fost organizat luni, 12 ianuarie 2015, de către Comunitatea
Femeilor Ucrainene din Moldova (CFUM) cu genericul „Colinde în dar”. Seara a
debutat cu cuvintele de salut și de „urări de bine pentru anul care vine” ale
oaspeților prezenți la eveniment:
Ulterior dna Ecaterina Cojuhari, cercetător științific superior la Institutul
Minorităţilor Naţionale al AȘM a realizat o prezentare amplă a tradițiilor
ucrainești de Crăciun și de Anul-Nou. Se pare că în nordul Moldovei, în
localitățile unde sunt concentrate grupurile etnice ucrainești, se respectă cu
sfințenie tradițiile moștenite de la părinți.
Ajunul Crăciunului
este numit „Сочельником”. În Ucraina mai
este numit și „Святий вечір”. Seara
de 6 ianuarie se numea, de asemenea, „коляды ”. Conform Cartei bisericești în această zi
ar trebui să se respecte un post strict cu abstinență totală de la mâncare până
la prima stea, care simbolizează steaua de Crăciun, care le-a vestit magilor
nașterea copilului Hristos. Obiceiurile specifice de Crăciun sunt colindele și
„Steaua”, iar de Anul-Nou – urături, Ursul, Capra. Un interes deosebit pentru
cei prezenți în sală a fost „Malanca”. Legenda spune că „Malanca” ar fi fost fiica primarului („Fată
mare de-mpărat”) oraşului Kameneţ-Podoliskii, regiunea Hmelniţk, Ucraina,
care-ar fi fost omorîtă de tătari în timp ce încerca să-şi apere oraşul de
hoarde. Tot din Ucraina vine şi textul acestui colind, care este adaptat și în
română. Malanca merge doar pe la casele cu fete mari.
Seara a culminat cu un recital inedit de urături, semănături
și colinde de Crăciun, prezentat de un grup artistic de copii de la școala ucraineană duminicală ”Sf. Cuv. Paisii
Velicicovski” a Comunității Culturii Ucrainene din RM.
Am resimțit încă o dată emoțiile inedite pe care le aveam în copilărie atunci
când mergeam și eu cu uratul. Iar grupul acesta de copii talentați au reușit să
atingă sufletele oricui interpretând și recitând atât în limba ucraineană, cât
și în română și engleză. O dată în plus m-am convins că Unitatea se face prin
Diversitate, că avem atâtea de învățat de la alte popoare și la rândul nostru
avem obligația morală să promovăm propriile tradiții românești.
P.S: Fiind interesată de activitatea din diaspora moldovenească am accesat
site-ul http://moldova.diaspora.md/index.php?t=19 ca să urmăresc evenimentele ce se desfășoară în diaspora din Franța și am
rămas uimită să constat că ultima actualizare a fost făcută la 15 iulie 2012,
iar pe site-ul diasporei din Canada nu există nici o postare. Mă întreb: oare
puține tradiții avem noi? Ce va moșteni tânăra generație care crește peste
hotare?
Un material a realizat și IPNA „Teleradio Moldova”: http://trm.md/ro/cultura/obiceiurile-si-traditiile-ucrainene-si-romanesti-celebrate-intr-o-serata-de-colinde/





Comentarii
Trimiteți un comentariu