Sonet

în miez de noapte îmi înmoi condeiu-n pară
îi chipul ţi-l sculptez în vers de foc;
în ritmul nimfelor ce soarta-şi joc
pe-un vârf de val care coboară.

pe creştet nimbul împlinirii să-ţi răsară
eu stărui cu cuvântul la un loc
şi-ţi leg smicea de iasomie la mijloc
ca dorul meu în visuri să-ţi tresară.

pe-a tale buze aşeza-voi strop de miere
şi ochii cu săruturi ţi-oi acoperi
în semn că tainic te-am iubit

iar fericirea ta să-ţi fie singura durere
în veci, ce nu putea-vei potoli
de-amoruri fiind otrăvit.