Tic-tac! în galop

am aruncat semafoarele în geantă,

zebrele, „figurile geometrice” care

fac trotuarul pe la fundul

„strigoilor”;

mi-am aşezat pălăria pe-un nor

şi-am intrat să-mi iau

un cocteil de O2

de la cafeneau peştilor

înecaţi în propria muţenie.

Privesc prin fereastra transpirată

şi-mi sari sub lupă

îmbrăţişat cu alta...

îmi scap de sub control,

nu mai merge

formula aia veche –

sqrt(3), H2SO4, hiperbolă,

muşchi, tensiune, begin –

abracadabra, focus, Pac!

sparg vidul cu fruntea

ca un bou,

contemplând roşul.

Dau pinteni caldarâmului:

conexiunea se-ntrerupe,

dispari ca o stafie

în ceasul catedralei,

îţi mişti acele

strângând aşteptarea în braţe.

Tic-tac! Tic-tac!